Vara aproape s-a dus...

Vara aproape s-a dus

Ca un nevolnic apus

Pornind chiar din răsărit

Un vînt, cu ploaie ne toarnă

Tomnatică viață începe

Gîndirea noastră percepe

Că-i dus ce a fost pîn-la anu

Așa cum pleacă și neamul

Nerod – e uscat deja pomul

La bine mai speră iar omul

Cînd gustă din sucul muncii

Aromă de mere, gutuie

Amintiri se perindă pe prispa

Vieții ce curge în gînd

Și-n primul, în cel mai prim rînd

Medităm – ascultînd, mai vorbind

Ne place, ne face cu ochiul

O nouă-ndrăzneață ideie

Comori le adună în nori

Stăpînul viață la toți dă

Se pare – așa, uneori

În mijloc de noapte sau zori

Cînd parcă de trec iar fiori

Că-i totul un vis – dar trăim

În înșine – ne ghemuim

Mai plîngem, mai rîdem – vorbim

De viață, de moarte, de noi

Probleme, soluții – nu-s goi

Cei ce cred în Divin

-se ascultă

Respectul, trăirea –

E multă

E mută ocara

Cu măsură-i jalea

Nțeleapt-alergarea

E mult, dar frumos

E mare, e soare

E multă culoare

La tehnic vorbind

Nu trece prin gînd

Să vină chiar iarna

Să bată iar frigul

Rotunzi ca covrigul

Să-ndurăm chin – nu vrem

Dorințele sfinte

Ne aduc aminte

E sus, e spre munte

O viață eternă

În lumea eteră

La bine se speră

La vorbe și fapte

Căldură în șoapte

Ne duce abisul

Cu forța în visul

Ce readuce-n noi

Al Său Univers

Așa – nu invers

Decent – nu pervers

Se află în oameni

Cu bună știință

În conștiință

Ce-i bine ce-i rău -

căci Dumnezeu

făcu totul perfect

În viață, în zile

Și nopți fără lună

Pustiu sau maree

În treacăt să steie

Acea epopeie

Ce face viață,

Ce pune în fașă

Măreața ideie –

Suntem toți Divini

Așa vru Stăpînul

Amarul și chinul

Să nască în noi

Eterne valori

Ne chinuim

Ne obosim

Deosebim

Final: bine și rău

Nu mai dorim

Ca ieri să mai fim

Dar totuși știm

Că ne schimbăm

Viața în ieri

Nu-i ce e azi

O nouă zi

De-am putea ști

Ce ne răsfață

Ce ne învață

Pe neoprite

Neașteptate

Neobservate

Toată viața

Un gînd răscolește

Ne fericește

Sau ne albește –

Îi suntem străini

Necunoscutul

Ce sapă în vale

Droaie, șiroaie

Prin mersul vieții

Albul zăpezii

Greșeala impară

Nu ne compară

Cu alții, dar zgura

Eternă-i menirea

Iubirea, ferice

De cel ce așteaptă

Divina răsplată

Eu sunt trecătorul

Ce curînd ia zborul

Spre infinit –

De neoprit

Sunt vasul ce scurge

Vieți fără sînge

Mă mușcă, m-atinge

Păcatul – de-l las

M-așteaptă-n cer îngeri

Cu aripi întinse

Dorințe aprinse

Îmi macină dorul

Sunt zgura ce luptă

Deoparte eu stau

În fericire,

Adîncă Iubire

De rău îngrădit

Sunt pasul ce-ncearcă

Să prindă viață

Să deie culoare

La tot ce dispare

În zare se-aude

Vorbit de decenii

Șoptit de milenii

Cuvîntul ce-I Sfînt

În cer, pe pămînt

Doar Voia Celui Preasfînt

Perfect – Suverană

În noi să se facă

E vară puțin

Căldura rămîne

Sfîrșit de istorii

În acest format

Ne paște eternul

Pericol pe alții

Eu vreau tot îndemnul

Motiv să rămînă

Să fugă infernul

Rămînă doar bine

Pe timp ce-i fierbint

Sau rece ca gheața

În inimi zdrobite

Măreață schimbare

Celest transformare

În om nou – formare

Vara aproape s-a dus

Și viața în treacăt dispare

Zburăm spre etern

Să trecem dar testul

Spre dincolo...

În Cer ne așteaptă

O mare răsplată

Al nostr Creatorul

Iubit Dumnezeu Tată

Doar El ne ajută

Cînd nimeni nu poate

Și ne desparte

De tot ce distruge

Cu reverență

Și fără demență

Îmi recunosc

Apartenența de El

Al nostru Stăpîne

Dincolo de zări senine

Cu noi vei rămîne

Peste greșeală, rușine

Privești spre noi cu milă

Eu știu – ești cu mine

Cred, mă-ncred în Tine

Alerg să Te văd

Căci înspre mine

Te-ndrepți cu Iubire

Eternă, Sublimă

30.08.208   11:54, Cojușna, Moldova