Să scriu, să produc, să compun

Abia mă impun

Să-mi aștern iar gîndul

În vorbă, cuvînt

Și-mi iau un avînt

De mare plăcere

Cum viața-mi cere

Să nu-mi fac avere

Și ce am să dau

În jur să aduc doar lumină

Și-afirm – că nu-i nimeni de vină

De ce m-am născut

Să devin – așa cum sunt

Stau, mă ascult

Atent – nu insult

Nu vorbesc ici prea mult

Mă oblig să pășesc

Pe al tot strămoșesc

Cu frică-n cuvînt

Cu menire și-avînt

Cu atenție-n cuvînt

Să respect tot ce-i sfînt

În direcția mea

Să reflecte Lumina

Ce mi-i fruntea senină

Eu grăbesc să termin

Înc-un vers, înc-un cînt

Ce mi-ar da un avînt

Adieri de Cuvînt

În vorbe, faptă și gînd

Eu scriu visul

Produc ideea

Compun iar versul

Și-aranjez melodia

Să ardă făclia

Dreptății – ce-n mine

Aprinde iubire –

O amintire

De întîlnire

Cum tremur din fire

În preajma Vieții

Eterne, curate

O, Domn, Maiestate

Sunt vorbe și fapte

Promisiuni și chiar sfaturi

De ani, de milenii

Ce mă țin aproape

De sursă – în noapte

În ziuă – cu șoapte

Și vorbe – cu blînde

Cuvinte – mă-ndemni

Tot răul să cern

Tu-mi faci numai bine

În Tine renasc

Din nou amintiri

Și sfinte trăiri

Suprema jertfă

De dragul meu

Te-a adus Dumnezeu

În locul meu

Să mori – să te chinui

Păcatul meu

Mult Te-a costat

Cu greu l-am lăsat

Și-am înțeles

Că tot are-un preț

Nemăsurat

Prea mare, etern

Pe lîngă infern

Mă trecu-i – să îmi văd

Sfîrșitul trecut

Și-un nou început

Pe cruce – apăru

Cînd Fiul muri

Iar Tatăl se-ntoarse

Aruncîndu-Și mînia

Ce-o provocă omenirea

În zece și șapte

Și două, și nouă

Nenumărate

Păcate-adunate

Au fost iertate

Celui blînd și umil

Ce-a fost la Golgota

Să-și vadă Eroul

Pe Isus – Domnul Gloriei

Al Vieții Cuvînt

Reapărînd

Pe partea Vieții – Slăvitul

În locul nostru –

Multe pătimit-A

Eu scriu și compun

Ce am văzut în drum

De viață – trăit-am

În negura vremii

În greul problemei

Sunt vise cu lapte

Și miere – promisă

Ni-i țara de veci

Unde nu mai treci

Dacă-n viață n-ai fost

Una cu Cristos

Rămîi păcătos

În iad și chinuri – etern

În mine-I Eternul

Nu zeu, semizeu

E chiar Dumnezeu

Sursa a toate

Din El mă inspir –

Cînd transpir, mă expir

Mai compun, descompun

Și deodată m-adun

Odihnit, în relax

Fără un număr la fax

Totuși am un prefix

La un număr de fix

Ce-i mobil – stă pe masă

În buzunar sau în plasă

Pe aripi de viață

Gînduri azurii

Ce-s sute de mii

Te chem – Să revii

Să mă umpli de Tine

Căci dorul m-aprinde

Să fug la cele sfinte

În viață mă zbat

Condus de Tine – răzbat

Cu anevoie – răzbat

La Lumină – desfac

Pîn-la nimic amintirea

La origini – orbirea

Ce umbri iar Iubirea

În Etern se făcu omenirea

Într-o lume închisă și rece

În care durerea nu trece

Un obicei mă apucă

Să-mi plîng de milă –

Cu silă

Să trec în avan paravanul

Și mai să ignor chiar și malul

Ce mă ține în viață și teafăr

De pustiu mi-e legat geamantanul

Ce e plin cu venin de păcat, rău și ură

În mine loc chiar avură

Și bine, și rău, și lumină, -ntunerec -

Cu spada Luminii eu spintec

Și sfîrtec cu-nverșunare

Direct – cu nerușinare

Pîn-ce la origini eu spintec

Păcatul și gîndul de el

Eu vreau afară din mine

Tot ce nu vine din Tine

Și să fiu sfînt – omenirii

În tot - să reflect că ești Tu

Și nu eu

Un gînd tot apasă

Ce nu mă lasă

Să calc tot alături

De a mea fericire

El tot cu iubire

Tot răul din mine

Îl scoate, l-aruncă

În marea uitării

Iertat-a păcatul

Spălat a mea inimă

Cu sînge Sfînt –

Al Său Fiu

l-a donat din Iubire

Sunt sfînt, fiindcă El

Mă ajută să fiu

Să devin ca și Dumnezeu

Căci Tatăl din cer

Mă iubește

Și mi-aștern acest gînd

Mulțumind Providenței

Că-mi dă șanse reale

Să fiu așa cum vrea El

Și nu știu ce-i cu mîine

Dar sunt liniștit

Indiferent ce se-ntîmplă

Cu mine și-n mine

E Dumnezeu

Amin

Aleluia .

30.08.2018   12:06, Cojușna, Moldova