Idilă în petale

Sunt scăldat

În a Ta Iubire

Gânduri bune

Curg în mine

Soarele

Al meu tonus

Îl menține,

În veșnic bronz,

Am și uitat de oboseală

Căci fiecare clipă

Ce-o trăiesc –

Devine infinit – astrală

Eu vara dorm

Cîte puțin

Îmi place

Să privesc

Cerul senin

Mă izolez

Departe de

Ocară și venin,

Dar mă apropii

De tot ce-I sfînt

Frumos și Divin

Îmi place

Să admir

Verdele ierbii

O floare, o albină

Un fluture și o furnică

Și greierașul

Ce frumos mai cîntă noaptea

Prin natural eu deslușesc

A Cerului fine șoapte

Bate vântul,

Frunza în vie

Susur de izvor

Atît de calm, adie

Viorele, trandafiri

Și păpădie

A crea atît frumos

Doar Mîna Sa o știe !

Sara, din deal

Cireada coaboară agale,

Lunca abundă în pace,

Chiar dacă un bucium

Mai sună a jale

Mai stau pe pajiștea de iarbă

La umbra nucului

Nu prea bătrân

Și survolez

Lumea din preajmă,

O, Doamne, ai lăsat

Totuși, un colț de Rai

Pe acest pământ!

Cîtă-n lună,

Cîte stele,

Cîntă ochii

Mamei mele

Mă cuprinde

Dorul verii

În iubirea

Primăverii

Grîu ce-i aur

Soarele își are floarea,

Combine și tractoare

Umplu de cu zori,

Zarea.

Am așernut un gînd

Și amintiri plăcute –

E fericit și împlinit

Cel ce știe,

Vocea Celui Infinit

Să o asculte!