Pe pămîntul
Strămoșesc,
Fețe senine,
Îmi zîmbesc
Gospodari
Omenoși,
Cresc,
Ură și certuri
Tot descresc
Sus, pe deal
În vîrf
De pom
Cocoțat
Își cîntă
Anii,
Un cuc
Moțat
Mai la vale
Un motan
Își trăiește
Viața, într-un Van
Încerc
O alună
În clar
De lună
Pe câmpia
Străbună
Neamuri, iar
Se adună
Din orice
Zări,
Oricît
De îndepărtate
Vei păși
Spre cămin
Tu, mamă, tată,
Soră și frate,
Așteptați
Acasă,
Sunteți, oricînd
Cu dor
De cei
Ce vă iubesc
Și se gătesc
Pentru oaspeți,
De cu zori,
Adă-ne, Doamne
Acasă
Să ne bucurăm
De casă,
Lin, să zburăm
Ca pasărea
Măiastră,
Unde ne poartă
Dorul,
Spre veșnicia
Zării, cea
Albastre !
Contribui
Cu ce pot,
Intru, în
Al țării, joc
Și mă rog
Să nu fiu
Sec,
Nici motroc
Vîntuleț
Cu verde pom
Mă îmbie –
Să fiu om
Inima
Îmi cere
Un Cer
Fără durere,
Să nu-mi fac
Rău, la fiere,
Și în straistă,
Prea mult,
Să nu zac
Pe pămîntul
Strămoșesc
Oameni buni
La suflet, cresc
Orice ar fi,
Vreau
Să strălucesc,
Un Cer senin
La toți,
Vă doresc !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu