Fac calea valea
Din fața răului
Căci vreau
Să trec
Cu bine
Încercarea
Elevat
Spre căi
Senine
Acționez
Să fac
Numai bine
Să reflect,
Vreau
Lumină
Din mine
Și, fie
Ce-o fi
Eu, de Dumnezeu
Mă voi sprijini
Din loc
Nu mă voi urni
Decit,
La porunca Sa.
El îmi dă
Forțe –
Să înving răul
Îmi dă putere
Să îmi duc
Greul
El e Dumnezeu
Care m-a creat
Să Îi seamăn Lui –
Ce minunat !
El mă conduce
Sub a Sa cruce
Unde-mi aduce
Al vieții, ecou
Am un Erou
Care, fără garou,
A suferit
Fiindcă ne-a iubit
Nu înghiți
A lui satan
Gogoașe
El știe doar
Cu ură
Să împroaște
Și nu permite
Minciuna
Să ți-o
Îngroașe
Roagă-L
Pe Dumnezeu
Cît mai urgent
Să te ierte
El te iubește
Și deaceea
te mai
Pedepsește
Naturalețea
Și tandrețea
Sunt armele
Sincerității
Să nu le facem
Jocul orb,
Majorității
Soarele apune
Raza lui
Îmi spune
Că sunt
O minune
Creată cu un scop
Asta-i crucea
Și „rușinea”
Să îți poți
Cîștiga
Pîinea
Nu vrem, prea
Multe să spunem
Sau, cumva,
În mod abuziv,
Să ne impunem
Smeriți, ne supunem
Stăpînului
Și ne căutăm
De ale noastre ,
Cine e soț
Să se bucure
Că are nevastă
Fără rețineri
Eman, și azi
Iubire
Oprește-mi
Furtuna
Ce îmi macină
Lună
Cu Tine
Aș vrea
Să fiu, în gînd,
Vorbe, fapte
Și în toate –
Una
Și chiar dacă
Totul în jur
S-ar clătina
Tu rămîi
Mereu
De partea mea
Același Dumnezeu
Plin de milă
Și iubitor
Pe Tine, doar
Te slăvesc,
Te ador !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu