Aseară banca
Cea din parc
Era lemn
Și cu frunze
Azi, cînd privesc
Spre ea, văd alb,
O plapumă al altui anotimp
Și-a făcut loc pe ea,
Mi-apare un surîs
De catifea pe buze...
Străbun,
Ca focul
Ce arde-n vatră,
E viscolul de afară
Privirea
Se îndreaptă, automat
Spre schi,
Sau sănioară
A venit iarna
Frumos mai ninge
Viscolul de afară
La călduț ne strînge
Zăpada albă
Afară ne îmbie
Să încercăm
Un urcuș, o pîrtie
Ce iarnă frumoasă
Se așterne pe-afară
Cu miros plăcut de copturi
Și arome de scorțișoară
Așa zăpadă, din plin
Cam demult nu am avut
Peisaje albite
Ce insuflă odihnă
Zăpadă în curte,
Zăpadă pe frunze
Zăpadă pe geam
Și-n suflet e cald
Mă prind în dansul
Fulgilor de nea
Ce-acoperă cu veselie,
Melancolia mea
Și sorb
Din a crivățului, cafea
Mă încălzesc,
Privind la iarna blîndă
Și parcă reînvii
Cu forțe de smarald
Ce am greșit,
Ai transformat în nea
Secretul purității
Mi-ai destăinuit !
Privind la zborul
Fulgilor de nea
Parc’aș zbura
Într-o lume
Imaculată,
Nu a mea,
Dar care mă așteaptă
Cu dor și drag
Să mă aflu în ea
Așa-s iernile,
Pe la noi
Cu alb
Ca de cristal
Cu zîmbete,
În forme
Ce te fac
Să încerci
Din bunătatea Cerului
Măcar un gram,
În albul
Fulgilor de nea
Se scaldă al meu suflet
M-aduci
În existența Ta,
Pui dulci trăiri
În al meu umblet
Cărarea mea
Ochește drept
Mă îmbarchez
În zbor direct
Spre un tărîm necunoscut,
Dar nu discret
Am cale de ieșire
Cu acces spre oaze de Lumină,
Ce mă îmbie azi la tihnă,
Decizia e că
Mi-am luat bilet
Spre Cer
Și nu regret deloc,
Călătoria !
Împarte în jumate
Stropul ce l-ai primit, de Har
Să aibă și altul parte
De acest minunat dar !
M-ai făcut vers
Ce Îți încîntă Privirea
M-ai făcut sfînt,
Nu invers,
De la Tine,
Aflatu-mi-am menirea !
A Ta iubire
Mă încălzește
Ale Tale dulci vorbe
Mă aduc la viață
Un val de mulțumire
Prinde contur
În mine
O odă a Iubirii
Ce Tu mi-ai imprimat
În inimă –
O îndrept spre Tine, Doamne,
Prieten, Tată și Stăpîne !
Din zări sublime
Se desprind
Azi, fulgi ai Bunătății,
Și-n cîntecul Iubirii
Se răsfrîng,
Spre noi, din El,
Veșnicii zori
Și Soarele Dreptății,
Ce încălzește,
în culori de Paradis
Parfumul unei dimineți
De vis,
Un vis ce ține
Peste nopți și zile,
Un vis,
Ce nu se trece,
Dar rămîne,
Fiindcă e înrădăcinat
În veșnicii
Ce-s cu mult dincolo
De ziua cea de mîine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu