Pe pămîntul
Strămoșesc,
Fețe senine,
Îmi zîmbesc
Gospodari
Omenoși,
Cresc,
Ură și certuri
Tot descresc
Sus, pe deal
În vîrf
De pom
Cocoțat
Își cîntă
Anii,
Un cuc
Moțat
Mai la vale
Un motan
Își trăiește
Viața, într-un Van
Încerc
O alună
În clar
De lună
Pe câmpia
Străbună
Neamuri, iar
Se adună
Din orice
Zări,
Oricît
De îndepărtate
Vei păși
Spre cămin
Tu, mamă, tată,
Soră și frate,
Așteptați
Acasă,
Sunteți, oricînd
Cu dor
De cei
Ce vă iubesc
Și se gătesc
Pentru oaspeți,
De cu zori,
Adă-ne, Doamne
Acasă
Să ne bucurăm
De casă,
Lin, să zburăm
Ca pasărea
Măiastră,
Unde ne poartă
Dorul,
Spre veșnicia
Zării, cea
Albastre !
Contribui
Cu ce pot,
Intru, în
Al țării, joc
Și mă rog
Să nu fiu
Sec,
Nici motroc
Vîntuleț
Cu verde pom
Mă îmbie –
Să fiu om
Inima
Îmi cere
Un Cer
Fără durere,
Să nu-mi fac
Rău, la fiere,
Și în straistă,
Prea mult,
Să nu zac
Pe pămîntul
Strămoșesc
Oameni buni
La suflet, cresc
Orice ar fi,
Vreau
Să strălucesc,
Un Cer senin
La toți,
Vă doresc !
Unde soarele
Răsare
Unde Pacea
E în floare
Unde-s auziți
Poeții
Unde-i
Dimineața vieții
Mă avînt,
Îmi fac vînt
Mă înfrupt,
Departe de tumult
Unde marea-i
Liniștită,
Unde Dragostea-I
Vestită
Unde răul
E apus,
La griji
Eu găsesc răspuns
Și prin Codri,
Prin câmpie
Găsesc aromă
De Apă Vie,
Mă așez
În a Ta glie
Și memorez,
Drumul, către Tine
Să-mi scurtezi,
Te rog,
Aș vrea
Să am parte
De mila
Să fiu treaz
De-a binelea
Și conștient
Că Tu exiști
Mă înfrupt
Din al Tău Pom
Pomul Vieții
Căci sunt om
Muritor de rînd,
Dar Tu
Ai adus viață
În al meu trup
Cînd
Pe pământ
Ai coborât
Dumnezeu
Umil, smerit
Toată viața
De aș vrea
Să-Ți mulțumesc
N-ar fi deajuns
Deaceea
Și în eternitate
Îți voi cînta
Mă voi închina
Ție, Doamne!
Îți mulțumesc
Tatăl meu Ceresc
Că ești cu mine
Și mă ajuți
Să nu mai greșesc
Te aștep
Să mă iei
În Casa Ta
Unde veșnic
Mă voi bucura
Văzând Fața Ta.
Să dăm
De veste,
Că nu-i
O poveste –
Cel Care a murit
Pentru al nostru
Păcat,
A înviat
Și viață eternă
Ne-a dat !
Și cu
Dumnezeu, Tatăl,
El ne-a
Împăcat !
În Dimineața
Învierii,
Cum, obosiți,
Erau străjerii
Deodată,
Un cutremur,
La pămînt,
Îi doborî
Și, plin
De strălucire,
Un înger,
Din Cer,
Coborî,
Dă piatra
La o parte –
Să iasă
Din mormînt,
Cel Ce
A învins
Moartea
Pe cruce,
Atîrnînd –
Între Cer
Și pămînt,
Maria, cea
Eliberată
De păcat,
Cu alte
Femei credincioase
Mergeau
De dimineață
La mormînt
Să ungă,
Să îmbălsămeze
Pe Cel
Ce în timpul
Vieții,
Le-a iubit
Cu drag,
Zicîndu-și:
- Piatra, cine
O va prăvăli,
Dar, iată,
Intrarea
E deschisă
Și un înger
Cu glas celest
Le spuse:
Nu vă fie frică,
El nu e aici,
A înviat !
Și merge
Înaintea voastră,
În Galileea,
Unde Îl
Veți vedea,
Viu, cu adevărat !
- Marie !
În grădină,
Cel ce nu-L
Recunoscu –
Așa, familiar,
Cu vocea-I
Blîndă,
Amintiri,
Îi străpunse
- Rabuni !
Zice ea,
Celui,
În răcoarea
Dimineții
Și liniștea
Grădinii,
Din nou,
Îi vorbise
- Spune-le
Că sunt Viu
Și m-ai văzut !
Femeia alergă
Să dea
De veste,
Că a lor
Scump Prieten,
E viu,
A înviat !
Și Petru
Alergă,
Și Ioan
Alergă,
Să vadă,
La mormînt
Dacă, într-adevăr,
Așa e,
Uimiți,
De frică,
Ferecați,
Ucenicii,
Îl văd
Între ei, deodată
Pe Iisus,
Al lor drag
Învățător,
Nu mort,
Ci înviat !
- Hai, vino,
Mai aproape,
Toma !
Atinge-mi
Rănile,
Sunt Viu,
Cu Adevărat !
Ferice
E să crezi
Cînd vezi,
Dar mai ferice
E cînd crezi
Ceea ce este,
Dar nu vezi !
- Eu sunt Viața
De la Tatăl
Vin,
Am fost trimis
Să vă aduc
Din Harul Său
Divin !
Toată putere
Tatăl, Mi-A dat
În Cer
Și pe
Pămînt,
Mergeți
În toată
Lumea
Și faceți
Ucenici
Botezîndu-i
În al Meu
Sfînt Nume
Și, învățîndu-i
Ce v-Am învățat.
Iar ei
Au mers
Și au proclamat
Vestea Cea Bună
Că Iisus Hristos,
Din morți
A înviat !
… Au mai
Murit
Și alții,
Dar nu
Nevinovați,
Însă Fiul
Stăpînului
Nu a făcut
Nici un păcat,
Regele nostru
Învie
Cu viață,
Moartea,
Doborând
Și învingând
Păcatul, ura,
Boala,
Pe cel
Ce crede
În El,
Îl face
Sfînt
Să ne trezim
La viață,
Noi, cei
Morți
În păcate,
Să credem
Azi, în Fiul
Prin Care
Avem iertare
Și viață !
Să ducem
Vestea Bună
A Învierii
Sale
Prin vorbe,
Fapte, gînduri
Și atitudini
Bune,
În întuneric,
Strălucind
Ca niște
Faruri.
Să facem
Bine
Și dreptate
Iubind
Ai noștri
Semeni,
Căci Fiul
Lui Dumnezeu,
Iisus Hristos
Din Nazaret,
Rege, Profet,
Preot
Și Salvator
Ne dă
Eterna Viață
Și așa
Ne învață,
Cu Iubire
Prin viață
Ca să trecem !
Moartea
E înghițită
De viață,
Cerul
Îmi face
Senină,
Fața !
Să dăm
De veste,
Că nu-i
O poveste –
Cel Care a murit
Pentru al nostru
Păcat,
A înviat
Și viață eternă
Ne-a dat !
Și cu
Dumnezeu, Tatăl,
El ne-a
Împăcat !
Fac calea valea
Din fața răului
Căci vreau
Să trec
Cu bine
Încercarea
Elevat
Spre căi
Senine
Acționez
Să fac
Numai bine
Să reflect,
Vreau
Lumină
Din mine
Și, fie
Ce-o fi
Eu, de Dumnezeu
Mă voi sprijini
Din loc
Nu mă voi urni
Decit,
La porunca Sa.
El îmi dă
Forțe –
Să înving răul
Îmi dă putere
Să îmi duc
Greul
El e Dumnezeu
Care m-a creat
Să Îi seamăn Lui –
Ce minunat !
El mă conduce
Sub a Sa cruce
Unde-mi aduce
Al vieții, ecou
Am un Erou
Care, fără garou,
A suferit
Fiindcă ne-a iubit
Nu înghiți
A lui satan
Gogoașe
El știe doar
Cu ură
Să împroaște
Și nu permite
Minciuna
Să ți-o
Îngroașe
Roagă-L
Pe Dumnezeu
Cît mai urgent
Să te ierte
El te iubește
Și deaceea
te mai
Pedepsește
Naturalețea
Și tandrețea
Sunt armele
Sincerității
Să nu le facem
Jocul orb,
Majorității
Soarele apune
Raza lui
Îmi spune
Că sunt
O minune
Creată cu un scop
Asta-i crucea
Și „rușinea”
Să îți poți
Cîștiga
Pîinea
Nu vrem, prea
Multe să spunem
Sau, cumva,
În mod abuziv,
Să ne impunem
Smeriți, ne supunem
Stăpînului
Și ne căutăm
De ale noastre ,
Cine e soț
Să se bucure
Că are nevastă
Fără rețineri
Eman, și azi
Iubire
Oprește-mi
Furtuna
Ce îmi macină
Lună
Cu Tine
Aș vrea
Să fiu, în gînd,
Vorbe, fapte
Și în toate –
Una
Și chiar dacă
Totul în jur
S-ar clătina
Tu rămîi
Mereu
De partea mea
Același Dumnezeu
Plin de milă
Și iubitor
Pe Tine, doar
Te slăvesc,
Te ador !
